detectiv

– Alo! Salut, Andrei! Spune-i domnului M.S.C. că în maxim două ore sunt la el. Trebuie să afle și el asta! închid telefonul. Cred că pentru prima oară eram foarte aproape de a rezolva acest caz! – Alo! Bună, Dy! Am nevoie de ajutorul tău! Vreau să ne întâlnim în fața pieței Dorobanți într-o oră! Crezi că poți ajunge? – Da, cred că pot ajunge, dar spune-mi despre ce este vorba! – Vreau să-i spui unui prieten exact ce mi-ai spus mie despre Smaranda! Crezi că poți face asta pentru mine? – Da, pot face asta… dar știi că o să te coste! – Normal! Serviciu contra serviciu! Deci într-o oră, da? – Într-o oră să fie! îmi răspunde ea, […]

Tzârrrrr… Tzârrrrr… Tzârrrr… Aud ca prin vis și mă trezesc neștiind unde sunt și ce caut acolo. Îmi dau seama repede că adormisem în birou. – Bună dimineața, detectiv Light! Cum merge cazul? Aveți ceva noutăți pentru mine? mă ia cam tare vocea de la celălalt fir al telefonului. – Ăăă, bună dimineața și dvs.! Cu cine vorbesc, dacă nu vă supărați? – Am sunat într-un moment inoportun? Ați avut o noapte grea? Andrei sunt! – Nu, nu! Doar mă odihneam. O să te rog să-l anunți pe d-l M.S.C. că vreau să vorbesc cu el mai pe seară, personal. Am să-i spun câteva lucruri foarte interesante. Cazul merge relativ OK. Am luat contact vizual cu subiectul. Vorbim mai tarziu! […]

Iar este seară! Mă îndrept către sediul de foto-copiere. – După câteva ore bune și aparatură de câteva zeci de mii de euro, iată ce am reușit să procesăm! Sper să vă fie de ajutor! îmi spune tipa de acolo. Desfac plicul nerăbdător și mă uit la poza procesată. Era mâna celui / celei care făcuse poza, iar pe mână se putea distinge un tatuaj, exact sub degetul opozabil. Foarte curios este faptul că tatuajul reprezenta un cap de pitbull, cu o singura ureche. Mă grăbesc înapoi la firmă și gugăluiesc [reclama gratuită la Google ] poze, șamd despre pitbulli. În afară de un clan al jocului CounterStrike nu găsesc nimic asemănător, dar nu găsesc nicio legătură cu cei capabili […]

După ce am fost dat afară din minunatul local, l-am rugat pe Ervin să mă ducă acasă pentru a mă odihni. Aflasem câteva informații necesare pentru a continua ancheta. Cafeaua de dimineață nu poate fi lipsită de cel puțin o țigară. Țigara la cafea este un lucru esențial. Mamă ce buimac sunt, dar chiar nu am ce face. Iau o aspirină pentru durerea de cap, mănânc pe fugă un sandwich. Ziua este mult scurtă și am atât de multe lucruri de făcut. Auzisem că astăzi – sâmbătă – în minunatul club „Million Dollars” va fi o petrecere Anti-Valentine’s Day. Trebuia deci să fiu în trend, să caut un costum Anti-Valentine’s Day. După ce m-am plimbat o grămadă prin București, soluția […]

Cred că pe la ora cinci dimineața l-am expediat pe Ervin acasă și i-am mulțumit că m-a suportat două nopți la rând. Mă așez pe treptele de la stația de metrou P-ța Muncii și cu un sictir trag din țigară. O așteptam pe chelneriță, tipă al cărui nume nu-l știam, dar urma să-l aflu. E cald afară… Incredibil de cald! Iat-o că vine! Îmi spune un „Bună!“ și mă roagă să mergem. – Bună și ție! îi răspund în timp ce-o urmez. Are pasul destul de mare pentru o d-soară de 1,70 m înălțime. – Hai că dau eu cafeaua, am ieșit bine cu șpaga aseară! și se întoarce spre mine, exact când mă uitam la fundul ei bombat. – […]

Ce friguroase sunt celulele Poliției Române. Pereți vopsiți într-un gri spălăcit, igrasie pe ei… Aveam timp să mă gândesc la ultimele cuvinte ale lui Gabi. Ce ar trebui să reprezinte „Milion Dollars”? Un film? O piesă de teatru? Un local? Orice ar fi fost, trebuia să aflu, deoarece mai mult ca sigur avea legătură cu Smaranda. Îmi veni ideea genială de a da singurul telefon la care aveam dreptul. Nu aveam de ce să sun un avocat, așa că-l sun pe Andrei, mâna dreaptă a d-lui MSC. Acesta m-a asigurat la telefon că totul se va rezolva. Urăsc să aștept, toată această așteptare mă omora, dar după câteva ore aud cum mă strigă un polițist: – Detectiv Light? Mă ridic […]

Stăteam în parc pe-o bancă rece cu mâinile-n păr. Nu voiam să cred că Gabi a murit, și cu atât mai puțin faptul că nu am făcut tot posibilul să-l salvez. Nu trebuia să se întâmple așa. Îl sun și-l rog pe Andrei să facă un pustiu de bine să o ajute pe prietena îndurerată a lui Gabi cu pregătirile pentru înmormântare, altfel nu voi mai continua să lucrez la acest caz. Acesta-mi spune că se va ocupa personal de tot. Știu cât de greu este să treci prin așa ceva. După câteva ore primesc un telefon. Răspund! – Funerariile vor avea loc la ora 12 poimâine, la Mitropolie – apoi va fi înmormântat la cimitirul Ghencea, îmi confirmă Andrei. […]

După ce m-am întâlnit cu șoferul d-lui M.S.C. să iau banii, m-am îndreptat spre Pavilionul H. Cred că am ajuns la ora 14:30 – 15 prin zona. Nimiciun fel de activitate ciudată prin zona. Stăteam oarecum ascuns în așteptarea oricărei mișcări dubioase. Pe la ora 16:40 apar doi tipi cărând ceva într-un sac de rafie făcut fedeleș. Ăștia erau! Ies cu diplomatul în mâna stângă, dar pregătit să trag cu cealaltă mână. – Lasați-l jos cu grijă! le-am zis. Gabi, ești bine? Gabi nu spunea nimic, dar se zvârcolea. – Desfaceți sacul! le spun eu amenințându-i cu pistolul. Într-un moment de neatenție al meu, cei doi apucă sacul și-l aruncă în apa rece. Aveam de ales între a-i prinde pe […]

Cobor la Spitalul Municipal și mă îndrept spre camera de gardă. V-am povestit mai devreme că m-am ales cu niște cicatrici. Aici am cunoscut o stagiară blondă ce este acum în ultimul an. Numai eu și ea știm de câte ori a avut grijă de mine după ce intram în bucluc. Noroc că era de tură astăzi. După tomografie nu pare să fie ceva grav. Mi-a recomandat câteva zile de odihnă, pentru că e posibil să am amețeli și stare de oboseală. Chiar și un detectiv particular are nevoie de un sfârșit de săptămâna liber… măcar acum, pentru că de săptămâna viitoare voi fi iarași ocupat cu rezolvarea acestui caz – deci sfârșitul de săptămână a picat la fix. N-am […]

Mă trezesc pe jos și mă chinui puțin până reușesc să mă ridic. Numai Dumnezeu știe de cât timp zăceam pe jos. Mă uit la mână – aveam ceasul la mână, deci nu a fost vorba despre un jaf. Ceasul indica ora 10:23 minute și era ziuă. Întrebarea rămâne dacă este aceeași zi cu cea în care subiectul plecase în mare grabă? Sau era cu o zi trecută de aceea? Cineva mă lovise înainte ca eu să apuc să reacționez. Nu am apucat să văd nimic și pe nimeni… Pun mâna la ceafă și simt că sângeram. Nu am stat prea mult timp în starea asta, altfel sângele se întărea. Îmi reiau activitatea și încep să cercetez casa în care […]