Bătălia pentru jucării – Saga Continuă
Viața cu 4 pisici este amuzantă, dar și grea… mai ales că toți 4 sunt geloși. Bătălia pentru jucării există zilnic! Nu cred că a existat vreo dată când am fost să le cumpăr mâncare, fără a mă întoarce cu cel puțin câte o jucărie pentru ei.
După primii doi ‘copilași‘, l-am adoptat pe Lucky. Iar al patrulea copil, undeva prin octombrie sau noiembrie – anul trecut. Au fost circumstanțele de așa natură încât nu am putut refuza să mai adoptăm un pui de pisică.
Nu pot spune că eram o persoană căreia îi plăceau pisicile, deoarece întotdeauna mi s-au părut parșive, dar… în timp – am învățat să iubesc și astfel de animăluțe de companie. Mă tot uitam la clipuri video cu tot felul de trăsnăi pe care le făceau și am ajuns mai apoi să le trăiesc.
Revenind la jucării, le-am cumpărat tot felul de mingiuțe. Unele cu clopoței, altele fără, unele de silicon, altele de burete… undițe, șoricei șamd. Orice fel de jucării care să îi țină ocupați pe parcursul zilei, cât timp sunt plecat la servici.
Cel mai amuzant a fost când am venit acasă și am găsit toate jucăriile împrăștiate în toată casa după ce au răsturnat coșul cu jucării. Arăta ca după război.
Ultima trăsnaie pe care le-am cumpărat-o este un laser. Nu sunt prea mulțumit deoarece mi-este teamă când mă joc cu ei, să nu le bag pointerul acela în ochi. Dar pe ei îi distrează maxim să alerge după acel punct roșu.
Și se bat pentru jucării: „băi, ală era șoricelul meu!” sau „lasă-mi mingiuța preferată în pace, că nu ție ți-a cumpărat-o tati!„. Și împreună cu ei, obosesc și eu să fiu arbitru la micile lor certuri. Dar cu toate jucăriile, tot cutiile sunt mai bune. Sau capacele de la sticlele de suc / lapte. Sau florile… și ele sunt mai tentante. Despre pungi goale nici nu mai vorbesc.
Am vrut să scriu despre asta deoarece am auzit că au crescut numărul de adopții al animalelor de companie – fie ele pisici sau câini. Asta nu poate decât să mă bucure! Eu unul am deja 4, dar este deja mai mult decât pot duce – și nu pot salva fiecare pisic de pe stradă. Nu e vorba numai despre efortul financiar, cât și despre efortul emoțional.
Pentru că suntem oameni – suflete – ce ne atașăm de alte suflete… și despărțirea apoi ar fi grea.
Ideea este simplă: dacă puteți să adoptați un suflet – făceți-o! Nu o să vă pară rău (sper). Este plăcut să știi că vii acasă și te așteaptă un suflet care a dărâmat cine știe ce ghiveci cu flori în balcon… Sau care a căutat prin gunoi și a împrăștiat toul prin casă… Sau care a împrăștiat tot nisipul din litieră prin casă șamd. Mai ales că acel suflet o să creadă că sunteți odihniți! O să vă ofere totuși iubirea de care aveți nevoie – pentru a trece peste aceste zile grele și nu numai.
Voi cum vă țineți ‘copiii’ antrenați? Ce fel de jucărioare sau ansambluri de cățărat și ascuțit gheruțe le-ați făcut / cumpărat? Lăsați părerea voastră în secțiunea de comentarii de mai jos.
Intrasem sa citesc cum bati pisicile ca Obi Wan Kenobi cu sabia aia de burete 🙁
Aia intr-un alt articol. Si nu mai da spoilere!
Hahaha ce dragalas e!
Toti 4 sunt niste dragalasi… cand vor ei! In rest, sunt niste dracusori impielitati.
Pingback: Cum am aflat de materialele Fiber Guard – Nebunelul
Pingback: Tehnologie inovatoare pentru o curățenie WOW – Nebunelul