Detectivul particular – Episodul 10

Stăteam în parc pe-o bancă rece cu mâinile-n păr. Nu voiam să cred că Gabi a murit, și cu atât mai puțin faptul că nu am făcut tot posibilul să-l salvez. Nu trebuia să se întâmple așa. Îl sun și-l rog pe Andrei să facă un pustiu de bine să o ajute pe prietena îndurerată a lui Gabi cu pregătirile pentru înmormântare, altfel nu voi mai continua să lucrez la acest caz. Acesta-mi spune că se va ocupa personal de tot. Știu cât de greu este să treci prin așa ceva. După câteva ore primesc un telefon. Răspund!

– Funerariile vor avea loc la ora 12 poimâine, la Mitropolie – apoi va fi înmormântat la cimitirul Ghencea, îmi confirmă Andrei.

Nu știam ce să fac. Mă gândeam că simpla mea prezență la funerarii ar fi provocat și mai multă durere. Am privit funerariile de la distanță, stând în umbră.
Nu mai aveam nicio secundă de pierdut. Trebuia să-mi revin și să continui ancheta. Sun la informații și aflu că „Milion Dollars” este un club pe la P-ța Muncii, situat pe Șoseaua Mihai Bravu. Orice ar avea legatură cu acest club, mă poate duce la criminalii lui Gabi. Aveam nevoie de o mașină și de cineva care să mă acopere în caz de ceva, dacă nu – mă voi duce singur în gura lupului.
Dau câteva telefoane. Un tovarăș din cartier, Ervin îmi spune că vine el cu mine. Nu voiam să-l am și pe el pe conștiință, așa că-i dau o vestă antiglonț. Îmi pun și eu vesta antiglonț și de această dată mă înarmez până-n dinți. Stăm să luăm ceva de mâncare de la Sunny, fast-food-ul de pe colț vis a vis de Muncii. Luăm și 2 cafele – suntem gata de filaj. Toată după-amiaza nu am vazut nimic suspect. Poate decât pe fiul patronului venind cu taxi-ul cu câteva pițipoance. Se vede pe el că le cam trage, după cum se poartă. Sunt convins că era „prăfuit“…
Pe la ora 21:30 în fața clubului trage un BMW X5 negru. Era posibil să fie chiar subiectul așa că decid să verific.

– Tu stai în mașină. Ai un pistol în torpedou în caz de ceva. Dacă până la ora 4 dimineața nu ies din club, înseamnă că mi s-a întamplat ceva și e cazul să anunți poliția. Nu te aventura să vii după mine, nu pot fi răspunzător și pentru tine…

Ervin dă din cap aprobator în timp ce eu închid ușa de la mașină.
Aveam un pistol la gleznă și unul la spate. După cum observasem – modul de a controla al bodyguarzilor era să controleze numai sub brațe, pentru a nu intra cu băutură din afara localului. Nu eram îmbrăcat ca de obicei, ci eram îmbrăcat sport: un tricou destul de lărguț, lucru care nu se observa din cauza vestei antiglonț… o pereche de pantaloni negri din fâș cu captușeală pe dedesubt, tocmai pentru a nu se observa nici pistolul, și o pereche de adidapși șmecheri – cum erau aiă chinezești de-i purtam când eram mic, dar nu vreau să le fac reclamă acum. Trebuia să intru și eu în atmosferă așa că bag repede o ciungă-n gură și încep să flencăn la ea.

– Dețineți băuturi alcoolice asupra dvs sau arme? mă întreabă bodyguardul.
– Niciuna, nici alta! răspund eu sictirit în timp ce celalalt bodyguard mă pipăia pe ici, pe colo.
– Taxa de intrare este de 25 lei.
– Poftim, îi întind eu 30 lei și-i zic să păstreze restul – mai bine tăceam.
– Nu, mulțumesc! Sunt plătit pentru ceea ce fac, nu am nevoie de 5 lei ai tăi.

Ca să evit alte discuții inutile, iau restul și intru în local. Să zicem că am trecut de partea cea mai grea și am scăpat fără să mi se găsească pistoalele.
Atmosfera nu era cine știe ce. Un bar destul de mare, multe mese, canapele din piele… multe fete semi-despuiate dansând pe mese sau pe lângă mese, pe muzică orientală cu versuri românești (n.r. manele). Mă îndrept spre bar căutând din ochi subiectul, dar nici urmă de ea.

– Două shot-uri de tequila, te rog! îi spun barmanului.

Ador tequila precum ador ginul tonic sau vodka energy.
The night is young“ ar spune americanii… și oricum trebuia să mă simt și bine dacă tot am venit aici. Nu termin bine al doilea shot că observ cum apare și subiectul, îmbrăcat destul de sumar și provocator. Se așază lângă o masă mai retrasă și începe să danseze. Deci are program de la ora 22, îmi zic și trag concluzia că aici lucreză ca și dansatoare exotică… Ciudată meserie pentru o femeie de 32 de ani. Sincer să fiu… dansa lasciv și nu arăta deloc de 32 de ani. Îi puteam da cu ușurință 24-25 de ani.

– Cine este… ? îl întreb pe barman arătând către Smaranda.
– Crede-mă că n-ai vrea să-ți creezi probleme… Este prietena patronului!
– Dar îmi poți spune măcar cum o cheamă? și nu apuc eu să termin bine întrebarea că mă trezesc aruncat în stradă la un semn al barmanului.

Nu se poate termina așa. Mai este și mâine o zi… sau seară!

Nebunelul

Mă aflu în lumea blogosferei din aprilie 2008. Am început prin a scrie pe platforme precum Blogger sau Yahoo 360. De atunci scrisul a devenit un mod de viață pentru mine - scriind de la povești de dragoste, dramă, mister, până la articole cu știri mondene sau pur și simplu păreri proprii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code