Jurnalul iubitului unei escorte – Episodul 1

Nu apuc să mai schițez absolut nimic, doar văd ca prin ceață o siluetă într-o rochie albă-înflorată, cu pantofi albaștri-cui, poșetă plic neagră și părul brunet cum se îndepărtează ușor-ușor de mine și iese afară în mulțime. Îl rog pe barman să îmi cheme un taxi, după ce achit nota. Mă uit la ceas, nici nu am realizat că s-a făcut atât de târziu, iar orașul este atât de animat la ora 1 și aproape 30 de minute. A fost o primă zi ciudată în Sighișoara!

Ajuns în camera de hotel după o întreagă aventură cu liftul ce mi se părea că urcă la infinit, mă arunc direct în pat – cu lumina aprinsă în cameră. Nu! Nu am probleme să adorm cu lumina aprinsă atunci când îmi este cu adevărat somn, ci am pățit-o să dorm chiar și stând pe scaun. Camera părea că se învârte cu totul. Priveam tavanul cum se învârte și se coboară spre mine, dar nu aveam stare.

Scot trusa mea de desenat, creioanele colorate și încep să schițez un zâmbet năucitor și o siluetă de femeie într-o rochie înflorată cu pantofi albastri, poseta neagra – acum cat mi-e mintea limpede. Sau cel putin asa credeam eu ca mi-e mintea limpede. Era ceva ciudat la această femeie pe care o desenam, și chiar credeam că este rodul imaginației mele… Nevoia mea de a refula în desen, pentru faptul că…

Mai știți când vă spuneam că sunt în concediu în Sighișoara? De fapt a fost o minciună nevinovată! De fapt tocmai îmi pierdusem locul de muncă de la editură, pe motiv că nu se mai caută cărți pentru copii, ci e-book-uri. Dacă eu am fost mințit, vă mint la rându-mi! Deci da, eram un tânăr șomer, aflat într-un oraș pe care voiam să-l vizitez de foarte mult timp.

Adorm într-un final cu creioanele lângă mine, în timp ce mă panicasem pentru că nu știam ce culoare aveau ochii EI. Nu, nu am putut s-o privesc în ochi! Și se pare că orice ar fi… fie băutura, fie faptul că d-șoara de la bar mi-a pus ceva în băutură… eram incredibil de sincer!

Mă trezesc cu o durere infernală de cap și văd schițele pe care le desenasem peste noapte. Al cui era acel zâmbet? A cui era acea siluetă pe care o desenasem în toiul nopții? Iau două analgezice, mă uit timid înspre cortinele trase ce lăsau soarele sa intre în cameră și adorm – din nou – cu schițele pe pat, lângă mine.

Nebunelul

Mă aflu în lumea blogosferei din aprilie 2008. Am început prin a scrie pe platforme precum Blogger sau Yahoo 360. De atunci scrisul a devenit un mod de viață pentru mine - scriind de la povești de dragoste, dramă, mister, până la articole cu știri mondene sau pur și simplu păreri proprii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code