Erik – mașina familiei Popescu

Salutare, eu sunt Erik, mașina suedeză a familiei Popescu.

Treaba mea este să transport familia Popescu peste tot  în siguranță și să fac în așa fel încât drumurile să fie interesante și fără situații neprevăzute. Până acum am reușit să fac asta cu brio și m-am și distrat pe cinste în aventurile familiei.

Încă de când m-a achiziționat, domnul Popescu a avut mare grijă de mine și m-a echipat corespunzător, ca să pot participa și eu la aventurile familiei. După nici 100 de km parcurși, aceștia m-au dus la domnul Dorin, mecanicul familiei.

Inițial am crezut că făcusem eu ceva greșit, dar nu… Domnul Dorin urma să mă echipeze cu diferite accesorii, ca să pot transporta familia Popescu în concedii și aventuri.

De cum am ajuns, domnul Dorin mi-a montat o tăviță pentru portbagaj, ca să pot căra în siguranță lucrurile familiei.

După asta, mecanicul mi-a adăugat și o cutie portbagaj cu prindere pe barele transversale, pentru a încăpea toate obiectele familiei în concediile mai lungi.

Și mi-a adăugat și un scut metalic, mai solid decât cel stoc. M-am bucurat că familia are grijă de mine, îmi plac aventurile extreme, doar sunt viking.

Eram foarte fericit, ăla a fost momentul în care mi-a dat seama că nu voi rata niciuna dintre excursiile familiei. Povestea mea abia de atunci urma să înceapă.

Prima noastră aventură la ski:

Era o iarnă grea, ninsese destul de tare în ultimele 24 de ore. Drumul era curățat, se făcuseră mormane mici pe ambele laturi ale sale, iar brazii erau și ei acoperiți cu zăpadă. Peisajul era de vis, și condusul la fel…

De fapt, dacă o întrebăm pe doamna Popescu, s-ar putea să nu fie neapărat încântată de cum a șofat soțul, dar eu am făcut totul să-l ajut… Eu mă puseseu la dispoziția șoferului 100% și ajutam cu tot ce puteam, pentru a ajunge familia la destinație.

Tăvița din portbagaj era ocupată cu trollerele cu haine, cu lada frigorifică cu mâncare, și cu cele două borcane de gem de gutui primite de cel mic de la bunica, iar în cutia portbagaj de deasupra erau schiurile și alte câteva lucruri mărunte.

Eu mă bucuram de drumul ușor accidentat și înghețat, e altfel condusul fața de cum e prin București, unde stau mai mult la semafor decât mă mișc, iar familia era și ea relaxată. Domnul Popescu era atent la drum și ținea ferm de volan, doamna căuta pe internet o locație unde urma să oprim să mâncăm, iar cel mic era pe bancheta din spate, butona telefonul și punea fel de fel de întrebări…

Trecuse de la clasica „tati, mai avem?” până la „am făcut un kilometru?”… și apoi „și câți kilometri mai avem?”

La un moment dat, în timp ce țineam drumul liniștiți, ne-a sărit în cale un iepuraș, care era parcă hipnotizat de către farurile mașinii și nu mai știa pe unde să fugă să evite contactul. Domnul Popescu a fost atent și a reacționat rapid, iar eu am schimbat optim vitezele, pentru a-l ajuta pe acesta să încetinească și să nu lovim iepurașul.

Deși nu mergeam cu viteză mare și aveam și vizibilitate destul de bună, iepurașul a sărit în calea mașinii parcă de nicăieri, am fost nevoit să opresc mașina în 2-3 metri… Am frânat violent și am lăsat animalul speriat să plece în drumul lui…

La scurt timp după, am oprit iar domnul Popescu a coborât să verifice dacă lucrurile sunt ok în portgabaj. Cel mic era foarte îngrijorat, îi era frică să nu se fi spart borcanele cu gem primite de la bunica… Nu s-a spart nimic și familia și-a continuat drumul. Schiurile stăteau și ele bine mersi, în suport, totul era în condiții normale.

Restul drumului a fost lipsit de alte evenimente, dar experiența a fost deosebită, îmi place să duc mașina în siguranță pe zăpadă.

Așa suntem noi, suedezii, ținem foarte mult la siguranța, iar cu niște accesorii bune, facilităm excursii și ieșiri excepționale.

Pozele cu accesoriile sunt de pe profilul de Facebook AutoGedal, iar poza cu drumul înghețat e royalty free.

Articolul este scris de către Răzvan pentru Spring Superblog 2020 (da, vorbesc despre mine le persoana a III-a), dar până la urmă am participat cu un alt articol la probă, iar ăsta a rămas așa, ca un mileu, astfel că m-am gândit să-l public aici. Acest site nu participă la competiție, dar probabil că se va înscrie, începând cu ediția viitoare. Înapoi legătura la tovarășul Nebunelul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code