O seara normala pe timp de COVID19 (partea lui de consolare)

Această povestire este scrisă din punctul de vedere a lui Nubitu, iar titlul vine din celebra serie a filmelor cu James Bond… numai ca Nubito este blond.

Se făcuse ora 21:30, iar noi încă eram în garsoniera din Titan, jucam proviziile la partida de poker. Miza era uriașă, cel care curăța masa putea să trăiască lejer o lună în auto-izolare cu proviziile ce le aduna de la ceilalți jucători.

Cele trei scrumiere se umpluseră cu mucuri de țigară, doamna Doina obosise și ea și nu mai era oricum vreme de golit și spălat scrumiere, pentru că jocul era încins. Se mărise big blind-ul, acum fiecare mână câștigată conta. Tanti Nuți ieșise din joc de vreo două mâini, iar masa era plină în dreptul celorlalți jucători. Cel mai bine o ducea Nebunelul, pierduse puține conserve de fasole din stocul cu care intrase și câștigase și multă făină, de la tanti Nuți.

Eu, Nubitu, jucasem safe până în acel moment, plăteam masa să văd cărțile și în rest, dacă n-aveam două cărți mai mari de zece nu prea jucam. Am lăsat jucătorii agresivi să se dueleze între ei și am studiat puțin stilul de joc al fiecăruia. Cătă juca mai defensiv chiar și decât mine, nici măcar nu plătea masa, îmi amintesc că în singura mână în care a plătit avea Q Q, dar Relu a câștigat masa cu un K în mână și unul de pe masă. Nea Titi și Nebunelul erau periculoși și aveau și provizii suficiente să stea mult timp la masă.

Facem pauză, iar eu îmi pun o cană de cafea de pe măsuța improvizată și ies puțin pe scara blocului, să îmi limpezesc gândurile. Cele două matahale cu măștile pe față au ieșit glonț după mine, aproape că-mi suflau în ceafă. Trag încet din țigară și mă gândesc la următoarea mână. Eu eram destul de dezavantajat, pierdusem destul de mult până la acel moment, aveam nevoie să optimizez pierderile și să câștig o mână sănătoasă.

Intru înapoi calm, singurul gând pe care-l aveam era că trebuie să câștig o mână sănătoasă.

Doamna Doina împarte cărțile, eu nimerisem un 6 și un 10, ambele de inimă roșie. Nu ridică nimeni miza, semn că toată lumea avea cărți ciudate. Dealerul asează pe masă 8, 9 și J, de culori diferite, iar Nebunelul începe să se manifeste ca Giovani Becali, râde și tot plusează. Zici că el era la Monte Carlo și juca cu Familia Gambini, nu că era o partidă de poker pe timp de pandemie. Am plătit și am crezut orbește în șansa mea până la sfârșit, nea Titi și Relu s-au aruncat. Invocasem mai devreme divinitatea în gând și simțeam că asta era mâna mea… Știți cum e omul slab de înger, se roagă la poker și când are greutăți doar, în rest e ateu. Intră un 10 iar Nebunelul plusează iar. La momentul ăsta, 10-le mă ajuta, dar știam clar că dacă nu pică pe masă un 7, pierd tot și mă duc flămând acasă. Și intră șeptarul, din flop. Ca să nu-l alertez pe Nebunelul, zic doar check… În felul ăsta el cel mai probabil se gândea că am două perechi… Mușcă momeala și mai bagă 50 de conserve și niște făină, primită de la tanti Nuți.

L-am făcut pe fraier, am câștigat mâna asta și am strâns destule provizii ca să mai stau o perioadă în joc. Din păcate, la el nu se simte pierderea, că domina masa, iar ceilalți s-au aruncat devreme… Dar pe de altă parte, mie mi-a intrat cartea câștigătoare la sfârșit.

Doamna Doina îmi face ștrengărește cu ochiul și apoi ne ridicăm de la masă, să mai bem câte o cafea. Cu doamna Doina mă știu de când i-am schimbat o priză care făcea scurt, suntem doar ceau-ceau. Nici pomeneală să fim pe blat, ea e direct interesată ca totul să se joace cinstit, face bani buni din organizare și e singura, alături de câștigător, care face profit.

Cu Nebunelul era luptă grea, stătea în continuare bine. Pe mine m-ar fi ajutat să-i scot de la masă pe Relu sau Cătă, ca să am șanse reale să câștig.

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca a tare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code