Detectivul particular – Episodul 5 – Intrarea prin efracție

Bag șalul în buzunarul stâng al paltonului. E un ger de crapă pietrele și-s tentat să-mi aprind o țigară, dar constat că îmi lăsasem pachetul de țigări în mașina lui Gabi. Mă apropii sfidător de ușa mare de lemn a casei de la numărul 12B, de pe Aleea Plopului, la ora 4:15 a.m. .

Scot o sârma și-un șperaclu și le bag în butuc, după ce verificasem ușa să văd dacă este descuiată. Nu era deschisă! E un proces mult prea complicat să vă explic cum se desfac ialele vechi. Mișc sârma aia în stânga și-n dreapta până când aud că toți colțișorii ialei au fost dați la o parte. Răsucesc sarma și șperaclu în stânga o singură dată. Constat că ușa a fost închisă o singură dată. „Acum e acum!“ îmi zic eu oftând, încercând în același timp să mă încurajez singur.

Ce naiba puteam să găsesc în casa subiectului? Am făcut asta de multe ori, dar acum parcă ceva era diferit. Să fie din cauza mirosului ce venea din buzunarul stând al paltonului? Asta să-mi distragă atenția, să nu-mi permită să ma concentrez?

Se apropia de ora 5 dimineața… aproape că se crăpa de ziuă. Nu era ideal să fiu prins de vecinul de la 12A cum intru prin efracție în casa de la numărul 12B, deci intru în casă asigurându-mă că nu am fost văzut de nimeni. Abia distingeam câteva haine aruncate pe ici pe colo prin casă, multe icoane, cruciulitze…
– Doamne! Fata asta e mai credincioasă decât mama mea! îmi spun eu.

N-apuc să cercetez prea mult casa deoarece dintr-o dată aud ceva în spatele meu și nu apuc să reacționez nici măcar din instinct. Când mă întorc…