Detectivul particular – Episodul 4 – Prima zi de filaj

Ieri a fost o zi cu adevărat grozavă. Mi-am procurat toată aparatura necesară pentru un filaj ca la carte. Aveam o singură curiozitate însă…

În încercarea de a afla dacă această Smaranda mai stă la numărul 12B de pe Aleea Plopului, nu puteam să nu mă întreb de ce ar schimba cineva numarul a 2 case și l-ar diviza? Ce motiv ar avea cineva să facă asta? Și ma gandesc că oricare ar fi motivul, ar fi putut să fie cu mult mai inteligent[ă] decât atât. În fine! Astăzi îmi iau un ucenic cu mine. Probabil că nu-l știți pe Gabi – nici nu ați avea cum, doar este prima dată când îl aduc în discuție. Gabi este cel care încearcă să mă convingă să nu mă las de meseria asta. El are mașină, așa că fac eu cinste cu cafelele și gogoșile și vom sta în mașină, la căldurică, la câțiva metri de casa cu numărul 12B.

Probabil este prea dimineață și d-aia e atât de liniște pe stradă. Cum să nu auzi din nicio curte vreo manea? Singurii care mai sunt treziți așa de matinal ca și noi îi zărim din când în când cum își marchează teritoriul pe roata mașinii lui Gabi. Prea mulți câini fără stăpân în zona asta!
Aveam de așteptat ceva timp, d-aia i se spune filaj. Era posibil ca cineva să vină la casa de la numărul 12B în câteva ore, într-o zi, în câteva zile sau chiar deloc. Astfel nu am fi ajuns nicăieri, dar este un bun test al răbdării. Vă pot spune sincer că niciodata n-am dormit atât de nasol. Noaptea făceam ture de câte 6 ore fiecare și dormeam în reprize.

Prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi nimic… dar exact când începusem să-mi pierd răbdarea…
În cea de-a patra noapte nici cafeaua nu ne-a putut ține trezi. Și eu, și Gabi adormim la un moment dat. Cred că era undeva în jurul orei trei și jumătate, sau patru când auzim un scrâșnit de roți. Gabi-mi plesnește o palmă peste ceafă, in glumă!

– Scoală, băh! Asta e? îmi spune.
– Nu știu! Stai să mă uit! îi răspund eu, în încercare disperată de a ma trezi din buimăcie și cheauneala de somn.
Îmi pun binoclul la ochi sperând să deslușesc ceva și-i răspund:
– Da, ea este! Așteaptă întâi să vedem ce face, iar dacă e nevoie o s-o urmărim.
– Bine, Sherlok! De parcă eu nu știam ce avem de făcut! se supără Gabi și mă ia peste picior.

De acum înainte, când voi folosi termenul de „subiect”, veți sti că mă refer la Smaranda.
Observ cum subiectul intră în casă în mare grabă, iar apoi iese de acolo cu două genți. Am presupus că a luat câteva lucruri de care avea nevoie și a plecat în grabă deoarece este pe fugă. De cine fuge și de ce, nu știu! Subiectul se suie apoi la volanul mașinii personale (presupun) – un BMW X5 negru – și pleacă în mare trombă în ciuda orei matinale. În toată nebunia asta, îi scapă un șal. Cobor din mașină și-i spun lui Gabi să urmărească subiectul. Eu aș fi vrut să verific intrarea în casă, eventual să caut indicii – în cazul în care a uitat ușa descuiata, plecând așa în grabă.

Stăteam la ora 4:15 minute în frig, iar șalul purtat de vânt se oprește la picioarele mele. Îl iau și-l ridic. Dinspre el vine un miros puternic de parfum ce-mi încântă mirosul. Mă pregătesc să intru în casă până vine Gabi… ezitând ușor.