In cautarea unui loc de munca – Cazul 1
Înainte de a povesti cazul I, vă voi relata o mică întâmplare.
La o companie X, un tânăr Y este pus de șeful Z – la un interviu – să facă cât poate el de repede o identitate vizuală pentru o firmă W, in Photoshop (un logo). Tânărul face două variante de logo, unul static și unul animat în 10 minute. Șeful Z îl întreabă pe tânărul Y cât ar cere dacă ar vinde logo-ul respectiv, iar acesta din urmă-i răspunde că 1000 de euro. Șeful Z se revoltă: „Cum să ceri 1000 de euro pentru ceva ce ai făcut în 10 minute?“. Tânărul îi răspunde foarte simplu: „Pentru a face această identitate vizuală, am învățat doi ani, pentru a termina această sarcină în 10 minute.“.
Mă lovesc de următoarul caz, acum câteva luni bune: aplic pe o platformă de recrutare, pentru un post de administrator IT. Nu durează foarte mult și sunt contactat de către cineva pe email, în care sunt întrebat dacă pot veni la un interviu. Răspund că da, și cer locația… însă pentru a nu-mi pierde timpul pe drumuri aiurea, cer detalii suplimentare referitoare la program, la salariu, eventuale beneficii. Mi se răspunde sec: salariu minim pe economie (cam 720 RON NET), mi se spune programul. Revin cu un răspuns: dar beneficii? Bonuri de masă măcar, transport decontat? Aveam ceva probleme cu e-mailul atunci și primeam răspunsurile cu lag. Primesc răspuns că nu există alte beneficii precum bonuri de masă sau decont de transport. Încerc să renegociez salariul și să întreb dacă pe contract o să am minim pe economie, dar dacă cumva salariul va fi mai mare. Părându-mi-se o glumă un salariu de 720 RON NET, fără bonuri de masă, fără decont de transport, program de 8 ore pe zi, mă decid să lămuresc totul prin emailuri – dacă firma respectivă nu și-a putut permite să mă sune. A urmat apoi un du-te – vino prin emailuri, iar în ultimul email mi s-a spus să nu mai vin la interviu pentru că am prea multe pretenții.
Am rămas de-a dreptul stupefiat! Nici măcar nu m-am mai obosit să-i răspund persoanei respective la ultimul email. Este adevărat că cine vrea să muncească, muncește și pentru 720 RON, sau zilier șamd., dar unele firme profită mai mult decât este cazul de legile din România și de cât de permisibilă este această țară a noastră. Dacă cineva a acceptat să fie luat în bătaie de joc și a acceptat acel post, nu am de unde să știu. Cert este că eu – unul – nu aș fi acceptat!
