Aniversarea?!

Imi place sa vad cum oamenii zambesc, fie ca este vorba despre cuplul din RATB, despre tipa care citeste un mesaj pe telefonul mobil in metrou, sau pustiul care se da cu placa si face o saritura fantastica peste o cutie.

Iata-ma deci intr-un restaurant din Bucuresti, situat in cea mai inalta cladire din acest oras pe care-l detest. Stau la o masa si astept acel vin vechi, la fel de vechi ca varsta mea. Este un vin demi-sec, alb – vechi de 30 de ani.

Intamplarea face ca astazi sa fie ziua mea, deci implicit vreau sa sarbatoresc cum se cuvine aceasta ‘schimbare de prefix’. Sunt singur la masa si ma uit la multitudinea de tacamuri de pe masa: 3 feluri de cutite si 3 feluri de furculite. Un paharel mic, si doua relativ mai mari… servetul din pahar, de-un alb imaculat – de aceeasi culoare cu fetele de masa.

Lasandu-ma furat de peisaj si de aceasta perfectiune, am si uitat de ce sunt de fapt aici…

Imi asez servetul in poala si sunt servit cu un antreu deosebit. In tot acest timp, sorb putin din vinul pe care tocmai l-am comandat si pot spune ca am aflat la ce foloseau cele 2 pahari mai mari: unul pentru vin si altul pentru apa. Cel mic era pentru bautura aperetiv, pe care nu am vrut s-o comand. Iata-ma deci privind deasupra Bucurestiului… acest oras dezolant.

In scurt timp realizez ca sunt singura persoana care nu a venit insotita in acest restaurant fabulos, pana cand o zaresc pe ea stand la masa – probabil cu parintii sai. Purta o rechie de zi de culoare rosie (cea mai calda culoare), probabil in antiteza cu sacoul si camasa mea albastra (cea mai rece culoare).

Si cam atat…