Si acum… odihneste-te!

Într-adevar l-am văzut, dar nu așa cum am vrut eu… pentru că am avut 3 zile întârziere. Astăzi era deja prea târziu pentru ceea ce-mi propusesem să fac. Nu voiam să-l văd așa, și mai ales nu voiam să am starea asta. Cred totuși că am fost destul de tare, în condițiile în care credeam că nu mă mai mișcă absolut nimic și că orice altceva mă poate lăsa rece, însă… durerea bunicii mele nu m-a putut lăsa indiferent.
A fost îngrozitor, pentru că mi-am adus aminte de prima înmormantare la care am fost, și asta se întâmpla acum 8-9 ani. Atunci, la fel ca și acum, am plans mai mult de durerea bunicii mele, numai că acum ceva a fost diferit. Am fost mai atașat de această persoană și oricât de tare m-aș considera și oricât de puternic m-aș crede… se pare că nu-s făcut din gheață așa cum spun unele persoane.
Slujba preotului m-a mai liniștit! Mai ales atunci când a spus că nu multe persoane mor în ziua de Paște sau de Crăciun, sau în săptămâna de după, numită și Săptămâna Luminata, și m-a liniștit mai ales faptul că a spus cum că în zilele astea, Porțile Raiului sunt deschise pentru cei care mor și nu trebuie să plăteasca nimic pentru a trece râul sau nu trebuie să aștepte ca să le deschidă Sf. Petru Porțile  Raiului. Un om deosebit, de 69 de ani… Un om care atunci când a fost insultat sau i s-a făcut rau (voit sau mai puțin voit) nu a răspuns tot cu rău… Un om și o persoană deosebită la care mă gândesc acum și de care mi-e dor… o persoană care – nu-mi vine să cred că – nu mai face parte din viața familiei mele…
Probabil că ar trebui să mă obișnuiesc cu ideea că unele persoane vor începe să dispară treptat-treptat din viața mea, fie ca vreau eu sau nu… și trebuie să recunosc că gândul ăsta mă sperie. Am auzit astăzi de atâtea ori „Dumnezeu să-l ierte!” încât dacă o mai spun și eu o dată, nu mă va afecta cu absolut nimic.

Dumnezeu să-l ierte! A fost un om deosebit!

PS: Iată ce spune Dimitrie Cantemir în a sa Descriptio Moldaviæ cu privire la credința românilor despre moarte: „aproape tot norodul de rând crede că fiecărui om Dumnezeu îi hotărăște ziua morții; iar înaintea acesteia nimeni nu poate să moară sau să piară în război…“ (sursa aici)

Unchiului meu, Traian!

Nebunelul

Mă aflu în lumea blogosferei din aprilie 2008. Am început prin a scrie pe platforme precum Blogger sau Yahoo 360. De atunci scrisul a devenit un mod de viață pentru mine - scriind de la povești de dragoste, dramă, mister, până la articole cu știri mondene sau pur și simplu păreri proprii.

0 comentarii la „Si acum… odihneste-te!

  • decembrie 29, 2009 la 14:09
    Permalink

    Dumnezeu sa-l ierte ! E asa de greu sa te gandesti la o persoana si sa stii ca nu poti sa o inbratisezi !!!

    Răspunde
    • decembrie 30, 2009 la 05:36
      Permalink

      Asa este. Mi-e foarte greu sa cred ca s-a dus! 🙁 😐

      Răspunde
  • decembrie 29, 2009 la 14:10
    Permalink

    off topic : am vazut ca nu se pot lasa comentarii la „Scrisoarea mea de ADIO!” Nu am inteles bine … le spui adio celor doua fete sau ne spui adio noua ???

    Răspunde
  • decembrie 30, 2009 la 05:37
    Permalink

    Blogul va fi preluat de fratele meu si voi fi instiintat de toate comentariile prin e-mail. Renunt la blog, dar… este singura mostenire pe care v-o pot lasa, ca dovada ca eu traiesc si am existat.

    Răspunde
  • decembrie 31, 2009 la 14:53
    Permalink

    Eu iti urez un nou an plin de impliniri , mult succes in ceea ce iti propui si multa fericire alaturi de cei dragi tie !!!

    Sper sa te reintorci la blog !!!

    Răspunde
    • decembrie 31, 2009 la 14:56
      Permalink

      Un an nou plin de realizari iti doresc si tie si lui Nico.
      Atunci cand va fi cazul si daca va mai fi cazul, ma voi intoarce la blog cu Nebun de legat, versiunea 3.0! Pana atunci insa, nu strica o perioada de relaxare in viatza mea.
      Numai bine!

      Răspunde
  • ianuarie 2, 2010 la 00:11
    Permalink

    Hey!
    La multi ani fericiti, sanatosi si mai ales AMBITIOSI!
    Ce-s blogurile astea triste mai?Daniel pe care il stiu eu nu e apatic cand vine vorba de viata, ci se bucura de ea:D Si in plus, a venit si 2010! E timpul sa lupti mai mult pentru ceea ce-ti doresti? Doar viata e o lupta intr-o arena cu lei; nu incerca sa te aperi de ei, ci incearca sa-i invingi!…Te pup si imbratisez!

    Răspunde
    • ianuarie 2, 2010 la 15:18
      Permalink

      La multi ani, Psy’. Iti doresc la fel de multa sanatate cum imi doresc si eu si cum le doresc tuturor.
      Totul se intampla cu un motiv, Psy’, dar la un moment dat ajungi sa te intrebi d c totul ti se intampla numai tie.
      Danielul pe care il stiai tu nu mai exista, cel putin nu in noul an. El a ramas blocat la puntea dintre anii 2009 cu 2010.
      Te pup si eu, Psy’. Toate cele bune!

      Răspunde
  • ianuarie 4, 2010 la 02:36
    Permalink

    Hey..pt ultimul blog.. don’t say the A word… [adio…] it’s heartless… just say goodbye 🙂 sounds better.. La multi ani si sa ai parte de tot ce-ti propui in 2010 si in anii urmatori fara sa treci chiar prin foc si ziduri de beton..ca sa te citez… Take care of you..ca restu’ isi au singuri de grija..asta daca nu-s altii in jurul lor pe care sa-i f…ugareasca grija de ei.. Noi sa fim fericiti…sa ne fie bine, ca sa nu ne fie rau..doar stii vb 🙂 Acum noapte buna si nu sterge blogul pls.

    Răspunde
    • ianuarie 4, 2010 la 08:19
      Permalink

      Mi-a placut f mult commentul tau, atat de mult incat pot spune ca m-a inmuiat nitel. Am spus ca nu sterg blogul pentru ca asta e singura mostenire pe care v-o lasa.
      Pentru 2010 iti doresc tot binele din lume si multa sanatate.

      Răspunde
  • ianuarie 17, 2010 la 16:05
    Permalink

    Ei bine, condoleante, as fi vrut sa spun si altceva, dar nu prea pot. Si totusi, stiu cum te simti si mie mi-a murit cineva apropiat acum un an :(.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code