Detectivul particular – Episodul 1

Nu-mi închipuiam niciodată că o să fie chiar atât de greu să fii un detectiv particular. Regula principală este să nu te implici prea mult, dar deși știam asta, am clacat și am căzut pradă propriilor vicii și curiozități.
Cu cât aflam mai multe, cu atât aveam șanse mai puține să ies în viață din asta, și cu atât eram mai curios să aflu ce se întâmplase de fapt. Știu ca pisica a fost omorâtă de curiozitate, dar speram sa am și eu cel puțin nouă vieți. Rămâne de văzut cât se va adeveri această afirmație.

Era o zi ca oricare alta. Îmi savuram cafeaua de dimineață și fumam o țigară în timp ce navigam pe un site ce se ocupa cu vânzarea de mașini noi sau sh [seven-hand ]. De câteva luni pusesem ochii pe o frumusețe de Audi. Nimic pompos, doar un Audi A6. Visam destul de frumos, când am fost trezit de un telefon.
– Firma de detectivi particulari Lightning?
– Da! am răspuns.
– Am un caz pentru dvs, numai că nu se poate discuta prin telefon despre acesta. Ne putem întâlnim undeva?
– Sigur, doar spuneți-mi unde și când puteți!
– În 3 ore în fața magazinului Eva, cel dintre P-ța Romană și Universitate este bine?
– Da, este bine… Sper numai să nu mă faceți să-mi pierd timpul degeaba!

Urăsc să pierd timpul aiurea, mai ales când știu că în timpul pierdut puteam rezolva altceva.

– NU! În mod sigur nu voi face asta. O zi bună! și aud tonul ocupat.
Era un tip. Dupa voce părea cam speriat, dar nu sunt foarte sigur de asta. Termin de băut cafeaua și pornesc pe jos până la locul stabilit. Ajung cu jumătate de oră mai devreme și am timp să mai studiez împrejurimile. Exact în spatele magazinului – sau mai bine spus cred că este fostul magazin Eva la felul în care arăta – se află un parculet. Niște restaurante și clubulețe, puburi… Nimic dubios.
Văd că se îndreaptă către mine un tip îmbrăcat într-un palton negru și cu pălaria trasă pe ochi. Probabil că am acel ceva ce mă face să mă dau de gol cum că aș fi detectiv particular, pentru că tipul venise prea hotărât. Deja mă pregătisem să scot aparatul cu electroșocuri.
– De la firma de detectivi particulari?
– Da! răspund eu. Doar nu era să-i spun că sunt propriul meu angajat și șef.
– Veniți după mine! mi-a spus.
Chestii de genul ăsta nu văzusem decât în filme, mi-am dat seama rapid că era un fel de șofer sau majordom. Îl urmăresc pe acest tip până la o SUV negru cu geamuri fumurii ce avea avariile aprinse. Îmi face semn să mă urc în spate. De obicei sunt foarte reticent, dacă nu chiar sceptic, mai ales când implică pesoane necunocute. Șoferul pleacă în trombă de acolo.
– D-l detectiv Light, dacă am înțeles corect! Numele meu este M.S.C. iar din motive de securitate vreau ca tot ceea ce vă spun acum să rămâna confidențial!
– Ați apelat la cine trebuia! îi răspund eu pentru a-mi face reclamă.

Am presupus ca d-l M.S.C. era o persoană destul de importantă, sus-pusă, sau ce se trage dintr-o familie importantă din moment ce-și permitea să mearga într-o asemenea mașină de lux la care eu nu puteam decât să visez, ca să nu mai zic și de șofer personal.

– Acum 14 ani, când eram în liceu am iubit foarte mult o fată! (Și deja simțeam că știu încotro se îndreaptă povestea asta.) Numele ei este Smaranda Mihai. Aveți aici o poză cu mine și cu ea de acum 14 ani. Înainte să terminăm liceul i-am promis ceva, tocmai de aceea vreau să vă rog să o găsiți pentru mine. Plătesc oricât este nevoie!

Auzind acestea m-am gândit să accept. Poate voi reuși în sfârșit să-mi cumpăr mașina de mult visată. Oricum nu e ca și cum aș fi avut prea multe cazuri. De fapt este primul după o lungă perioadă de pauză.

– Atunci nu mai este timp de pierdut, d-le M.S.C. Mă pot apuca imediat de treabă.
– O să te contacteze Klen, șoferul și bodyguard-ul meu – l-ai cunoscut puțin mai devreme.

Am aprobat că am înțeles și am coborât din mașină. Nu știam însă în ce anume urma să mă bag. Era un frig al naibi afară și-mi înghețaseră nasul și urechile. Îmi aprind o țigară și mă îndrept spre cea mai apropiată gură de metrou. Din când în când mă uit peste poza pe care d-l M.S.C. mi-a dat-o și făceam o comparație cu persoanele din jurul meu, fără un rezultat!
Aveam un nume și aveam o poză, tot ce mai rămâne de făcut este să folosesc aceste două indicii în favoarea mea pentru a rezolva cazul!