O seară normală pe timp de COVID19 (partea a V-a) – Sfârșitul

Ca să înțelegeți o iotă, e nevoie să citiți întâi partea a IV-a a articolului.

Tocmai ce câștigasem o mână (Eu, Nubitu) și mai făcusem câteva jetoane cât să mai stau la masă puțin. Nebu’ avea un munte mare de jetoane, iar Cătă avea așa, cam de trei big blind-uri. Dacă plătea masa, avea toate șansele să se curețe până la final.

Nebunelu’ începe în forță și plusează, iar eu și Cătă plătim… Nu știu dacă ceilalți au cărți bune sau nu, dar pentru mine e clar că am nevoie de super noroc ca să mai câștig meciul… Nu pot să tot refuz să plătesc masa, big-ul devine atât de mare că mă curăță, iar dacă intru la masă când am cărți bune, risc să nu răman cu bani să și joc. Eu ca eu, dar Cătă efectiv nu mai are jetoane, bate vântul în dreptul lui…

Ce-o fi, o fi. Dar la ce bulan avusese Nebunelu’ până acum, erau șanse foarte mari să ne curețe pe amândoi mâna asta. Eu aveam un J de romb și un K de treflă în mână, iar pe masă erau un K de inimă roșie, un 10 de romb și un 4 de inimă neagră. Nebunelu’ creștea miza la fiecare carte nouă, iar noi am plătit. Cătă ajunsese all-in, doamna Doina începuse deja să aranjeze jetoanele pentru scenariul în care s-ar fi făcut split pot.

Dealerul pune jos un 8 de inimă roșie, iar Nebu ridică iar miza, pentru că poate. Eu încă speram să aibă o pereche mai mică decât a mea, sau, în cazul în care are și el un Kappa, să nu aibă carte mai mare de J sau să pice o carte mare pe masă… Să se facă split pot, nu să câștige cine are cartea mai mare.

Cătă ne urmărea pierdut pe mine și pe Nebunelul cum ne duelam tăcuți și concentrați… Tensiunea mă omora, la cum juca adversarul, sigur avea ceva binișor. Eu acum speram să intre un J (slabe șanse) sau un A pe masă. Între timp băgasem și eu All In, pentru că nu aș mai fi avut jetoane să joc o tură și mi se părea inutil.

Acum era momentul decisiv. Dealerul a pus cartea pe masă… Era o damă de trefla, eram încrezător că Nebunelul mă putea bate doar cu K și carte mai mare de damă, adică A… Doar că eu nu înțelesesem nimic, m-a bătut cu două nenorocite de perechi… 8 și 4. Tu îți dai seama? Nu înțelesesem nimic din mâna asta… Scăpasem din vedere că adversarul avea atât de multe jetoane, încât putea mima orice… fără niciun fel de remușcare… Cătă se curățase și el, jucase la cacialma sau să iasă mai repede de la masă.

Am ieșit toți trei pe balcon la un coniac fin și o țigaretă de foi. Râdeam toți trei de felul înjositor în care a ieșit Nea Titi de la masă și de smiorcăielile lui. Noi măcar jucasem și pierdusem cu demnitate… Eu mă gândeam cum voi explica familiei că am plecat după caviar și m-am întors acasă cu pufuleți…

Nu o să uit niciodată seara asta, chiar dacă nu s-a sfârșit cum mi-aș fi dorit eu… Pokerul pe timp de pandemie e pe bani grei. Și nici nu există premii de consolare pentru luzări…. Sper însă să fie ultima dată când joc bunurile familiei la jocuri de noroc.

2 comentarii la „O seară normală pe timp de COVID19 (partea a V-a) – Sfârșitul

  • mai 16, 2020 la 23:18
    Permalink

    Funny! Am pierdut şirul cărților şi când am citit asta : „Tu îți dai seama? Nu înțelesesem nimic din mâna asta…” – am izbucnit în râs. E bun, n-am fost singura pierdută-n spațiu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

AlphaOmega Captcha Classica  –  Enter Security Code